Posts Tagged ‘Mircea Romcescu-Dor de ţară’

Revedea-te-oi iară, pîn’ la primăvară…

Dragă jurnalule,

Am ieşit pentru prima dată din ţară. Capră la 28 de ani, neieşită de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, mi-am adunat tăt avutu’ şi m-am aruncat cu veselie şi emoţie într-o călătorie spre Olanda. Plecam cu prejudecăţi, cu îndoieli şi cu întrebări, dar şi cu o frică mică-mică, cît o labă de furnică (dacă borăsc în avion?!). Auzisem deja de mii de ori placa cu: ce de căcat sunt românii, ce bine e afară, ce civilizat e în Europa şi ce naşpa e la noi.

Zborul meu printre luceferi s-a transformat în zbor deasupra unui cuib de paranoia. Era să dau în sfânta bengă pe cel avion- mă simţeam oţîră ca Trăian Brad, care o trecut apa ce mare, bat-o Dumnezo s-o bată. M-am agitat, m-am crizat, am rămas fără aer de era să mă ţîp pe jos, şi finally, am ajuns in cea Holandă.

Impresiile sunt multe şi majoritatea în capu’ olandezilor. Reci, indiferenţi, workaholici, biropaţi şi prefăcuţi. Cam aşa i-aş putea caracteriza prin prisma celor 10 zile petrecute în compania şi ţara lor. Una peste alta, prefer să fiu înjurată în faţă decât pe la spate, prefer o încruntare sinceră decât un zîmbet fals, şi o ţară mai puţin perfectă da’ cu umor, decât una perfecţionistă da’ a dracu’ de plicticoasă. M-aş fi gândit că legalizarea prostituţiei şi a ierbii îi face mai toleranţi, mai veseli şi mai plini de chef pe amicii holandezi…da’ nu dom’le, îi face doar mai ursuzi faţă de masa imensă de emigranţi coloraţi, mai plictisiţi şi blazaţi de orice şi extreeem de indiferenţi şi idle.  Ce să mai intru în amănunte, că aş umple 100 de pagini…

Pe de altă parte, am realizat că nu-s diferiţi de români. Şi ei aruncă gunoaie pe jos, şi ei fac gălăgie şi au maneliştii lor (turci, arabi, alţi coloraţi), şi ei îs leneşi şi afectaţi de criză, şi ei îs egoişti şi miserupişti, atîta doar că ei sunt foarte organizaţi şi se bucură de un sistem administrativ la care noi nici nu visăm. Îmi pare rău, sincer, pentru români şi conducătorii lor, şi pentru că avem o ţară cu muuult mai faină ca a lor, da ce contează, ca n-o valorificăm!

Trecînd peste chestiile sociale, olandezii sunt de admirat pentru organizarea şi determinarea lor. Ştiu cine sunt, sunt mandri de ei şi îşi consolidează liniştea şi bunăstarea într-un fel în care nu mă poate face decît să-i respect şi să mă gîndesc cu jind, ce fain ar fi dacă am fi măcar jumate cît ei. Un exemplu bun sunt canalele şi felul fantastic în care sunt construite şi mai ales întreţinute. O chestie banală la ei, dar absolut fantastică pentru noi, care nici diguri nu suntem în stare să facem…

Maastrichtul e ca un burg transilvănean, atîta doar că nu urci pe nici un deal ca să ajungi în tipica piaţă cu tipica biserică, ci treci Maasul. Mi-a plăcut liniştea şi calmul din el, oamenii ce se mişcau lent şi organizat, biserica roşie din piaţa Vrijhof, parcul cu multe multe raţe şi o iarbă mai verde decît cea din coffee shopuri, mirosul ameţitor de flori prezente la tot pasul,  waffele cumpărate de var’miu, bicicletele mii (şi stele făclii), şi last but not least, reîntîlnirea cu scumpul meu văroi, Johnny.

Amsterdam a fost o experienţă superbă. Insist că la arhitectură, Olandezii nu sunt prea creativi. Toate clădirile arată la fel, iar dacă ai văzut un oraş, you pretty much le-ai văzut pe toate. Amsterdamul e, însă, o nebunie, o masă fremătîndă de tot ce vrei şi ce poţi să-ţi imaginezi, de la magazine şi haine fiţoase, la cerşetori ce cîntă la flaşnetă, de la muzee şi filarmonici, la case de toleranţă, de la hash şi iarbă la drogaţi cu heroină prin ganguri, de la porumbei hapciupalitici la lebede graţioase, de la gunoaie scîrboase la locuri paradisiace, de la arabeţi nesimţiţi la perfectele şi impecabilele tanti olandeze de la ghişee. Şi aici fac o mică paranteză, pentru că e musai să acopăr cu lauri customer service-ul olandez, care e fucking incredibil. Nu numai că femeile de acolo arata şi miros frumos, dar stau ore cu tine să te ajute, vorbesc minim 4 limbi (olandeza, germana, franceza şi engleza) şi sunt mereu cu zîmbetul pe buze. Halal secretare la noi, halal administraţie, halal servicii cu clienţi! Fi-mi-ar silă de toate vacile cu cabină de pe la noi, grase, urîte, proaste şi nesimţite!

În altă dezordine de idei, pentru că nu reuşesc să-mi adun toate gîndurile, cel mai frumos lucru din Olanda rămîne faptul că am văzut Rembrandt, Van Gogh şi Vermeer în toată splendoarea lor. Fără ruşine mărturisesc că mi-o dat lacrimile şi mi s-o ridicat păru’ pe mînă.  O chestie ce-o recomand tuturor ce merg în Amsterdam e Sex Museum (http://www.sexmuseumamsterdam.nl).

Ciudăţeniile olandezilor sunt şi ele nesfărşite: e legală iarba, dar sunt ilegale space cookies, datorita condiţiilor insalubre în care se fac, există o librărie şi un shopping center în biserici, un coffee shop lîngă biserică, iar preoţii au dreptul să-şi deschidă bar în casa parohială :D.

Tot în tot, rămîne o experienţă tare faină. Concluzia rămîne: îmi place România, nu m-aş muta în Olanda. Rămîne să-mi continuu rătăcirile prin Europa şi poate, să găsesc un loc unde să spun că mă simt ca acasă.