Posts Tagged ‘Godsmack-I stand alone’

Inside…

Mă obsedează cifra 24. E groaznic de rotundă în perfecţiunea ei. 2 şi 4. 2 care e jumătatea lui 4 şi 4 care e dublul lui 2. 2 care înseamnă pereche, adică 1 şi cu 1. 2 care e şi o melodie de la Viţa de vie, 2 care e ora la care mă culc eu în fiecare noapte, ca şi cum viaţa mi-ar fi trasată de ceva entitate matematică ascunsă în creierul meu. Nu vă gîndiţi la cine ştie ce dumnezeu profan sau fiinţă siderală. Doar o entitate stupidă, ochelaristă, care mă pocneşte discret cu un arătător lucios, puţin zgîriat pe mîner: „e 2, culcă-te ACUM!”. Şi adorm. 2 e frumos ca o strofă din Blaga; mi se arcuiesc buzele cînd îl rostesc şi simt nevoia să zîmbesc şi să-l cînt de cîte ori îl spun. 2 îi face pe oamenii din vest să surîdă îngăduitor spre ardeleanca din mine: „doi? nu se spune ora două?”. 2 cîte 2 îmi trezeşte amintiri cu miros de vată de zahăr, lacrimi amare pe obraji grăsuni, gustul cernelei Pelican de pe degetele cu unghii roase şi emoţiile aproape de groază ce le aveam cînd mergeam la teatru de păpuşi. 2 seamănă cu lebăda care nu voi fi niciodată. 4 pe de altă parte e mai puţin poetic decît 2. e ca un tată mai mare, serios şi grav, care veghează asupra pruncului zgubilitic. 4 are gustul fricii, al ruşinii şi al supei calde pe care o mîncam după ce dădeam carnetul, tremurînd. 4 e scaunul la cap pe care nu l-am avut niciodată. 4 e cercul frînt al vrăjitoarelor, 5 la originea lor. 4 sunt încăperile inimii. Cam puţin loc pentru toate amintirile şi toată nebunia adunată într-o viaţă de om. Poate că ar trebui să murim toţi la 24 de ani.

24 de ore au trecut între agonie şi extaz. Am fost 2 şi am rămas doar eu. Incredibil cum se pot rupe aţele subţiri ce ne leagă cele 4 camere ale inimii de alte patru camere din braţele noastre. Într-un sfîrşit, apare şi paradoxul. Oamenii alearga dupa cifra 2, fug de singurătate, iar cînd în sfîrşit îşi deschid cele 2 atrii şi 2 ventricule spre altă inimă împărţită-n 4, visează să devina 1.

… I stand alone.

Anunțuri