Posts Tagged ‘Cargo-Ziua vrăjitoarelor’

Într-o zi de joi, că aşa-i la noi…

Ieri a fost joi, una dintre cele mai frumoase zile ale primăverii ce-mi tropăie nevrotic pe creier. Nu mă plîng, e frumoasă ca umbra unei idei, în faţa geamului mi-a înflorit, timid, un corcoduş, cerul e senin şi limpede ca ochiul unui copil, oamenii sunt mai gălăgioşi şi mai veseli, păsărelele ciripesc precum într-o secvenţă siropoasă din Albă ca Zăpada, e caaaald şi biiine, adio haine groase, e soaare şi e frumooos şi nopţile sunt dezmorţite. Şi totuşi, pe undeva în adîncurile mele tenebroase, urăsc, bacovian, primăvara. Toată explozia asta de verde îmi răneşte retina, îmi vine să arunc un văl de tristeţe vehementă peste exuberanţa gureşă a oamenilor, să invoc mitic pe Poseidon cu nereidele lui cu tot să scoată Bega din albie şi să facă pact cu Eol pentru a aduna furtunile toate, îmi vine să deschid ferestre spre o noapte rece şi sticloasă, chemînd din zări nedefinite ceva entităţi răutăcioase şi în zori să le sacrific un stol de sticleţi curmîndu-le brusc glasul cu un luciu ascuţit. Şi să fie reeece şi rău, moţăind ursuz în paltoane, şi să fie noori şi urât, cu nopţi polare şi fără de sfîrşit.

Tenebrele, spre bucuria mea şi a altora,rămîn veşnic îngropate în mine însămi. M-am bucurat omeneşte de dragoste, miros de flori de cais şi vise despre pribegie. În noaptea asta, vrăjitoarea cea rea din mine doarme. Iese zîna şi spune să fie cald, să fie iubire, să fie flori şi cer liniştit. Îmi iau zborul printre luceferi.