Of mankind

Dimineaţa e frumoasă în oraşul ăsta, altfel mizerabil. Mi-am croit drum printre raze roşietice, corcoduşe strivite şi biciuiri fierbinţi spre Sibiu. Mă aştepta ca o gură imensă de ziduri şi străduţe întortocheate,răsucite adînc în mine- canini ai amintirilor.  A sea to suffer in.

Mulţimile pestriţe se mişcau mecanic, îmi respirau aerul, îmi gâfâiau în ceafă ca un imens doberman cu trilioane de picioare şi bale de bere atârnând groaznic dintr-un bot cu mai multe boturi. Lătrându-mi până în viscere tot felul de sunete şi şoapte sparte în catralioane de alte sunete şi şoapte.  Porcelain heart.

Bătăile inimii mele o acopereau, o dizolvau, o mestecau sălbatic în moflăituri de speranţe, nervi, fiori şi gust de bere. De data asta, dezamăgirea a avut gust de bere şi ţigări mult prea light pentru parodia ce mi se desfăşura în faţa ochilor. Roşu, parapanta latino, răgete fără sens, ironii, rîsete, punct.  My lost Lenore.

Nu mă pregătisem. Ăsta e adevărul: mirarea încă îmi aparţine, încă o port în crugul firii ca pe un dar de preţ al inocenţei. „Cînd încetezi să te mai miri, nu mai ai pentru ce trăi” spunea un mare înţelept.  My hope, the destroyer. Ziua s-a prefăcut în noapte eternă în acorduri de vioară.  She is the dark. Mulţimile au încetat să mai respire.  Fall with me. Tăcerea era grea în launtruri.  My wine in silence. Cerul s-a înroşit de la mîinile lui ridicate, rugător, clapele suspinau încet, ca un copil trist.  Deeper down. Delirul lui era al întregului corp format din zilioane de corpuri, chircindu-se odată cu umbra de pe scenă.  The black god. Sunetul grav al vocii se topea în jur, ne intra în piele, în unduiri dureroase, ca un bici de petale. Two winters only. Nu exista timp, loc, spaţiu, pămînt. Al lui eram toţi, cu el ne hrăneam, după el ne mişcam, glasul lui era glasul nostru, sîngele lui sîngele nostru, şoapta lui şoapta noastră, durerea lui stigmatul nostru, lacrimile noastre laguna lui de jertfe. The cry of mankind.

Am căzut din aură în aură. Zîmbetul blajin şi pieptul dezlănţuit, nebunia corzilor, ritmul înnebunitor al tobelor. Lepper affinity. Ploaia de senzaţii şi raze din spectrul lor. Still day beneath the sun. Gravitatea celor 4 corzi ce îţi sfredeleau inima pînă în ziua ei dintâi.  Heir apparent. Cuvintele de pe buzele lui ce nu puteau ieşi de pe buzele noastre împietrite. Ghost of perdition. Am fost în faţa unei Meduse moderne, cu chip blajin şi voce de Pan. I-am lăsat şerpii să ne devoreze în voie şi am surîs la gîndul că vom face, măcar puţin, parte din corpul monstruos care ne strivea.  Demons of the fall. Trupul nostru nu mai era al nostru, sufletele nu ne mai aparţineau, vocile ne erau sugrumate, strigătele tăcute.  The lotus eater.Ne flagelam cu tăceri şi mirări. Aşteptam doar absolvirea. Deliverance.

Un comentariu »

  1. Bestist Said:

    corcoduse striviteee ce faaain:)


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Lasă un comentariu