Archive for Martie, 2009

Don’t you know it’s dark outside?

Pregătirile sunt întotdeauna mai frumoase decât rezultanta lor. Negru. Machiaj relativ violent ca să sublinieze ce ai şi tu frumos, ce mama naibii. Împletituri prin păr. Pentru că poţi, nu degeaba ai o pleată ce măsoară undeva la 1 metru şi un pic, nu? Întuneric. Lumini sparte de birt. Neah, nu te flata singură. El nici nu observă pregătirile. Ceilalţi, well, au toţi pregătirile lor…

Auzi, nu asculţi. Nu mi-o luat cadou de 8 martie, oh da, la munte e mult mai fain decât la mare, da nu merem şi noi anu ăsta, totuşi, că e festu ăla mişto la Feteşti, cine vine? haha, doua beri, Amon Amarth, pulă, oaai ce adevărăciune, băh da e nasol rău afară, şi porcu dracu acum vine să ne împăcăm, mi-ai pătat bluza mă idiotule, da de tipu ăla din Oradea de care îţi ziceam că-i drăguuuţ, două beri te rog, oare cînd dracu cîntă Celelalte Cuvinte, mi-i foame, mmm ce bunoacă-i aia, n-ai o ţigară? unde-i Clau? şi maică-mea m-o întrebat unde mi-s florile de 8 martie, ha-haaa ce faţă are ăla, băh da nu mai începe odată? vodka Apple te rog, ce tot vrei?? îmi trebe ruj cum are gagica aia, de ce nu stai aici la bar? doamne ce voce de căcat are omu ăsta, încă o vodka Apple, unde mi-i telefonu? Claauuu, oaicrezi că la tipu din Oradea îi place de mine? şi acum mă întreabă de ce ne-am despărţit, mă înţelegi? Claaaau,două Tuborg, unde-s bonurile lu Silva? iaaarbă prin păăăr, ce full e la budă,Claaaau, cînd plecăm? mai dă-mi o vodka Apple, poţi să crezi că pe cînd m-am pus să vorbesc cu ăla din Oradea o apărut Ţuţi?? ha-haaa,Claaaau, omu ăsta poate concura cu orice chitarist din lume jur, măh io de mâine cînt la avorturi nu la nunţi, Holsten, Claaaaau, ioi ce naşpa îi stă la aia în pantaloni de piele, Claaau, punem bere pe amplif??, ce pula mea măh, vine pruncu măcinaaat ţîrlea ţîrlea, brrr frig îi să mor io, Claaaau, hai cu lupii măăăăh, de ce esti supărată?, Hoooit, Morrrti, fă o poză, nuuu seee maaai aprinde-n ochiii loooor, Claaaau, 4 Holsten, vrei cafea?, ce solo impresionant băăăăăăăh, ha-haaa, dacă vrei privirea să mi-o las în podea calcă peste eaaaaaaaaaa calcă peste eaaaaaa, Claaauuuuu, şi tâmpiţii ăia de pe youtube că tre să-ţi dau linku, măcar nişte ghiocei măh că era 8 martie în frast, Claaaaaaaaaaauuuuu, 4 Tuborg şi 2 Skol, fain concertu să mor io, ce beaaaat îssss, no scuze io nu ştiu ce caut aici, noi plecăm, dă şi mie cafă, Callllaaauuuu, ai gheaţă în frapiera aia?, şi pînă la urmă ne-am întîlnit şi am vorbit cu ea, aş mânca ceva totuşi, oare la cît era trenu ăla?, no mîndră io mă duc, Clllaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuu,apă minerală, da ea mereu aşa căcaturi vorbeşte normal că ăla nu i-o dat flori de 8 martie, mai o bere, n-am mărunt, e inundaţie în budă băga-mi-aş, zi-i la fata aia mică că m-am mutat, poţi săăă ai lumeaaa laaaa piciohohoaaareee, AAAAaaAAAAAAArghhhh, Clllaauuuuuuu, ha-haaa, băăăăăăăh dă beereeee, BEEREEE, oridecare, ha-haaa, hai să bem, CLLLAAAUUUUUUUU, o să am o discuţie deşteaptă cu tine odată, ce?, ce se întîmplă?, măh io nu înţeleg nimic, încă două beri.

În sfârşit laşi totul în urmă: luminile palide se transformă în felinarele de afară, fumul în întuneric, picioarele imobile în paşi grăbiţi ce bat mărunt frigul de afară. Şi pleci. Acasă. Eşti puţin emoţionată în faţa propriilor tale pregătiri şi te alini cu minciuni mici că la lumina candelabrului ieftin el o să observe. Vin roşu şi vacarmul unei tăceri care îţi chirceşte sufletul. Nu te ia în braţe, nu te săruta, nu observă. Nu îţi calci pe mîndrie cînd îl iei tu în braţe pentru că te simţi deja ca o tîrfă cu un statut ceva mai bunişor. Aşadar, îţi spui, prin prisma filosofiei universale, cum că toate femeile îs curve, te comporţi ca una.

Plîngi încet în tăcere şi te pomeneşti dorindu-ţi să auzi din nou, fără să asculţi. Vrei să pleci prin dimineaţa rece de afară, oriunde, doar să acoperi tăcerea. Te întorci cu spatele la el şi adormi.

Anunțuri

Would someone watch over me?

Nevoia. De ce anume avem nevoie? Cît din ce facem sau vrem este rezultanta directă a ce avem nevoie?

Chiar am nevoie de haine chic pe care să dau milioane, ca dup-aia să mă crizez că nu-mi ajung marafeţii de chirie? Chiar am nevoie de alcool ca să merg mai departe? Chiar am nevoie de muzica de care mă laud că nu m-aş putea despărţi în ruptul capului? Chiar am nevoie de cafeaua de zi cu zi? Chiar am nevoie de prieteni, cunoştinţe şi alte mondenităţi? Chiar am nevoie de iubire? De filosofeli ieftine şi discuţii de căcat, fără concluzii logice şi aplicabile în prezentul concret?

Probabil că nu am nevoie de nimic, decît de mine însămi, ca sa merg mai departe prin viaţă, ca o umbră, ca un nimic ce din cînd în cînd se preface într-un zîmbet sau într-un camarad aproape imaginar de alcoale. Nu am nevoie de nimic, pot exista şi subzista lejer, de una singură, înfundată în proverbiala autarkeia. Da nu pot să nu mă întreb: m-aş mai numi om? femeie? pămînteancă?

De fapt la ora asta nu ma întreb nimic, ma jucam doar cu retorica mea mizerabilă şi făceam filosofie de blondă. Ultima săptămînă a fost groaznică tocmai pentru că am depins aproape în totalitate de alţi oameni. Mi-am făcut programul în funcţie de planificările la doctor, mi-am organizat viaţa dupa programul de lucru al colegelor, mi-am verificat ceasul de mii de ori pe zi ca să ştiu cînd să iau tratamentele, m-am uitat în zare de 4 ori pe zi să văd cînd vine Anca, m-am simţit prost că nu am avut destul timp pentru ea şi s-a plictisit, am refuzat oferte de weekend pentru că mi-am făcut programul în funcţie de Clau, m-am certat cu Clau şi acum n-am oferte de weekend, şi tot în tot, viaţa mea nu mai e a mea. Mi-o planific în funcţie de rahaturi mici, de oameni cu mofturi, de veniri sau plecări si alte evenimente mărunte-culmea!-ale altora.

Şi toata dependenţa asta ar fi absolut OK dacă s-ar găsi cineva să mă ia în braţe din cînd în cînd şi să-mi spună că dracu nu-i aşa de negru. Doar din cînd în cînd, în rarele momente cînd mă simt o pizdă vulnerabilă cu accese PMS-iste şi isterii refulate. Doar atunci. In my time of need.

But how do I feel, in my gloomy depths?

Mereu simt nevoia să-mi încep blogurile cu punctepuncte. Într-atât mă obsedează şi mă urmăreşte chestia asta, încât la un moment dat devine ridicolă. Ca jurnalul dezlânat al unei piţipoance de 2 lei sau ca scrierile profunde, întunecate şi patetice ale vreunui emo kid. Naşpa.
Urăsc iarna in vest. Dacă ar fi mereu aşa de umed, frig şi vântos, m-aş sinucide. Ce bine că asta e prima iarnă în vest! Ce bine că e o excepţie de la iernile blânde şi pensionăreşti de p-aici. Vântul ăsta de pusta, clar nu se pupă cu gerurile. Catastrofic!
În acelaşi timp, măgăria de afară e perfecta oglindă a lăuntrurilor. Mi-e frig. Îmi vine să mă zgribulesc în propriile-mi viscere şi să nu mai ies din căldura propriului meu pântece; să plutesc undeva într-un pseudo lichid amniotic, ferită de vacarmul din jur. Ar fi umed, e drept, iar eu urăsc umezeala, dar aş fi înconjurată de ape. Şi dintre ape, doar eu aş fi pământ. Mi-e somn. Aş vrea să dorm somnul merelor, tăcută, prostesc de nemişcată, adânc şi roşu, fără vise, ca o moarte mai mică. Sunt obosită. Aş vrea să îmbătrânesc brusc, să am scuza de a-mi găsi laviţa perfectă şi să torc, sub un nuc, aşteptându-mi sfârşitul. Sunt singură. Ceea ce nu e neapărat rău, dar când realizezi asta la nivel cosmic, e copleşitor. Cum spuneau prietenii de la Anathema, „solitude was never seen as loneliness”.
Pînă una alta, sunt vie. Va trebui, deci, să îmi târăsc şubred leşul prin iarna de afară, prin cea de dinăuntru, să continuu să nu dorm, sa mănânc porcării, să-mi beau vinul roş de zi cu zi, să zîmbesc mecanic, să nu uit să mint, să fumez pe ascuns de mine însămi şi să mă prefac că m-am lăsat, să îmi pironesc privirea tălâmb şi sec în monitor, să….. [închei cu punctepuncte, e mai savant, nu?]